Donald Trump a câștigat alegerile prezidențiale din 2024. Aceasta înseamnă că va trebui să purtăm din nou multe dintre bătăliile din perioada 2017-2020. Dar mai întâi, pentru a înțelege amploarea situației cu care ne confruntăm, să vedem cum am ajuns aici.
Cartoful fierbinte e aruncat din mână în mână din nou
De mult timp susținem că, în secolul XXI, puterea statului este un cartof fierbinte. Deoarece globalizarea neoliberală a făcut dificilă atenuarea de către structurile de stat a impactului capitalismului asupra oamenilor obișnuiți, niciun partid nu este capabil să dețină puterea de stat pentru mult timp fără a-și pierde credibilitatea. Într-adevăr, în ultimele luni, înfrângeri supărătoare au subminat partidele aflate la putere în Franța, Austria, Regatul Unit și Japonia.
În alegerile din 2024, atât Kamala Harris, cât și Donald Trump erau deja pătați de relația lor cu puterea de stat, însă Harris a fost cea asociată cu administrația care era la putere. Acesta este unul dintre motivele pentru care a pierdut. Zeci de milioane de alegători ai lui Trump îi susțin programul, da, dar alegătorii care l-au împins spre victorie au exprimat, în esență, voturi de protest.
Democrații au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a se asocia cu curentele de gândire dominante: și-au mutat politica spre dreapta, și-au sustras sprijinul de la presupușii „stângiști” din rândurile lor, au demobilizat mișcările de protest. Se pare că acesta a fost un pariu pierdut într-un moment în care oamenii sunt dornici de schimbare.
Rămâne de văzut cum va reacționa restul țării. Dacă liderii Partidului Democrat sunt capabili să capituleze și să accepte o poziție de parteneri minori ai fascismului, viitorul ar putea fi într-adevăr sumbru. Pe de altă parte, dacă devine clar că jumătate din țară va rezista programului Trump, o parte din conducerea Partidului Democrat va fi forțată încerce să își câștige poziția de reprezentanți ai acelei părți a populației, așa cum s-a întâmplat în 2017.
Ce se va întâmpla în continuare va fi decis în stradă.
Partidul Complicității
Republicanii au devenit partidul fascismului. În perioada premergătoare acestor alegeri, democrații și-au cimentat poziția ca fiind partidul complicității cu fascismul.
Ce înseamnă să recunoști că Donald Trump este un fascist, dar să nu faci mai mult decât să îndemni oamenii să voteze împotriva lui? Dacă, într-adevăr, Trump intenționează să introducă fascismul în Statele Unite - dacă, așa cum a promis în mod explicit, va aduna milioane de oameni pentru a îi expulza („cea mai mare operațiune de deportare internă din istoria Americii”), va pune armata pe străzi pentru a suprima protestele și va folosi sistemul judiciar pentru a ataca pe oricine i se opune - atunci a te limita la o opoziție pur electorală înseamnă a primi fascismul cu brațele deschise.
Atunci când fascismul este în plină desfășurare, lucrul potrivit de făcut este să se organizeze rețele subterane de rezistență, așa cum au făcut antifasciștii italieni și francezi în anii 1930 și 1940. Ceea ce trebuie făcut este să ne pregătim să rezistăm prin toate mijloacele necesare. Orice altceva este complicitate.
Consolidarea instituțiilor prin care fasciștii urmează să își pună în aplicare politicile este o formă de complicitate. Normalizarea violenței împotriva persoanelor pe care fasciștii intenționează să le vizeze este o formă de complicitate. A le oferi fasciștilor control asupra platformelor de comunicare prin intermediul cărora oamenii împărtășesc informații este o formă de complicitate. Descurajarea oamenilor de la tipul de tactici necesare pentru a lupta împotriva unui regim fascist este o formă de complicitate. În ultimii patru ani, democrații au făcut fiecare dintre aceste lucruri.
Conducerea Partidului Democrat este deja pregătită să coexiste cu fasciștii, să fie guvernată de fasciști. Ei ar prefera fascismul în locul altor patru ani de proteste tumultoase. Faptul că la putere se află un partid mai autoritar le oferă un alibi - îi face să arate bine prin comparație, chiar dacă ei sunt cei care determină oamenii să iasă stradă și îi deschid calea lui Trump pentru a-și pune în aplicare programul.
Drumul spre fascism
Să explicăm de ce democrații sunt vinovați pentru această situație.
Poliția
Democrații au început era Biden-Harris dublându-și sprijinul pentru poliție, exact când milioane de oameni din Statele Unite se întrebau dacă nu ar fi timpul să caute o modalitate mai eficientă de a aborda sărăcia și crizele de sănătate mintală decât să continue să direcționeze cantități masive de fonduri publice către departamentele de poliție militarizate. Când Trump va prelua din nou funcția în 2025, departamentele de poliție din întreaga țară pe care administrația Biden le-a finanțat și le-a glorificat vor fi în prim-planul impunerii agendei lui Trump.
Turnura pro-poliție a Partidului Democrat a contribuit la aducerea în funcție în 2020 a unor foști polițiști precum primarul orașului New York, Eric Adams. Administrația lui Adams a fost un dezastru; el este în prezent primul primar al New York-ului care se confruntă cu acuzații federale, inclusiv mită, conspirație și fraudă. De atunci, Trump l-a contactat pe Adams, o legătură ca de la un om puternic corupt la altul. Iată ce se întâmplă atunci când pui puterea de stat direct în mâinile forțelor de represiune.
Legea
Încă de la începutul primei administrații Trump, democrații și-au concentrat criticile la adresa lui Trump pe ideea că ceea ce făcea el era ilegal, folosind sloganul „Nimeni nu este mai presus de lege”. Așa cum am argumentat în 2018,
dacă încercați să puneți bazele unei mișcări sociale puternice împotriva guvernului lui Trump, „nimeni nu este mai presus de lege” este o narațiune care se autodistruge. Ce se întâmplă atunci când o forță legislativă aleasă prin gerrymander adoptă noi legi? Ce se întâmplă când instanțele pline de judecători numiți de Trump se pronunță în favoarea sa? Ce veți face atunci când FBI-ul va reprima protestele?
Acum, cu Curtea Supremă controlată de persoane numite de Trump și cu Trump pregătindu-se să reia puterea, vom vedea răspunsurile la aceste întrebări. Oricine este hotărât să îl împiedice pe Trump să își pună în aplicare agenda va trebui să fie pregătit să încalce legile pe care legiuitorul lui Trump le vor adopta și judecătorii lui Trump le vor aplica.
A mărșălui sub stindardul „nimeni nu este mai presus de lege” înseamnă a-i scuipa în față pe toți cei pentru care funcționarea zilnică a legii este o experiență de opresiune și nedreptate. Înseamnă să respingi solidaritatea cu sectoarele societății care ar putea oferi unei mișcări sociale împotriva lui Trump un plus de credibilitate în stradă. În cele din urmă, înseamnă să legitimezi însuși instrumentul de opresiune - legea - pe care Trump îl va folosi în cele din urmă pentru a suprima mișcarea ta.
Așa cum am avertizat în iulie anul trecut, o victorie a lui Trump înseamnă că toate instituțiile pe care centriștii s-au bazat pentru a-i proteja - politica electorală, sistemul judiciar, poliția, înclinația cetățenilor obișnuiți de a se supune legii și de a respecta autoritățile - sunt acum arme în mâinile dușmanilor lor.
Mass-media
Atunci când proprietarii Twitter l-au vândut lui Elon Musk în 2022, ei au înțeles că pun controlul principalei platforme de comunicare politică a secolului XXI în mâinile unui megaloman de extremă dreapta. Unul dintre primele lucruri pe care Musk le-a făcut a fost să interzică unele dintre cele mai cunoscute conturi anarhiste care au contribuit la mobilizarea oamenilor în timpul primei administrații Trump. Acesta a fost un pas în procesul de reducere a Twitter la un vehicul pentru propaganda de extremă dreapta.
Așa cum am susținut la acea vreme,
achiziția Twitter de către Musk nu este doar capriciul unui plutocrat individual - este, de asemenea, un pas spre rezolvarea unora dintre contradicțiile din cadrul clasei capitaliste, pentru a stabili mai bine un front unificat împotriva lucrătorilor și a tuturor celor care sunt victimele violenței sistemului capitalist.
Într-adevăr, finanțarea venită din partea unei clici de miliardari a fost unul dintre principalii factori care i-au permis lui Trump să câștige alegerile din 2024. Miliardarii au reușit să își declare loialitatea față de Trump în parte pentru că, având sub control platformele de comunicare și protestele de stradă, nu au trebuit să se teamă că o a doua administrație Trump ar crea haos care ar fi rău pentru afaceri.
Acest lucru ne aduce la următorul punct.
Golirea străzilor
Efortul democraților de a discredita și demobiliza mișcarea împotriva poliției a fost în avantajul adversarilor lor, pregătind calea pentru Trump de a reveni la putere fără rezistență.
Concurând cu republicanii pentru a se afirma ca partidul legii și ordinii, democrații le-au permis republicanilor să ducă discursul despre „criminalitate” atât de departe spre dreapta, încât Trump și acoliții săi au putut să își facă campanie folosind retorica despre criminalitate, chiar dacă criminalitatea violentă a fost în scădere de ani de zile. Acest lucru contrastează dramatic cu modul în care Donald Trump a refuzat să își corecteze orișicât punctele sale de vedere.
În același timp, democrații au încercat să împiedice noile mișcări să ia amploare. De exemplu, atunci când accesul la avort a fost restricționat în întreaga țară, democrații au făcut tot posibilul să împiedice o mobilizare populară eficientă ca răspuns.
A fost în beneficiul șanselor electorale ale democraților, în 2024, să golească străzile? Să ne întoarcem la 2020 pentru un răspuns.
La acea vreme, în editorial după editorial, centriștii și-au exprimat îngrijorarea că confruntările de stradă din mai și iunie 2020 ar putea schimba alegerile în favoarea lui Donald Trump. De fapt, înregistrarea alegătorilor democrați în iunie 2020 a crescut cu 50%, în timp ce înregistrarea alegătorilor republicani a crescut cu doar 6% în acea lună. Cei care au menționat protestele ca factor determinant în alegerea votului lor în 2020 au votat pentru Joe Biden cu o marjă de 7%.
Cu alte cuvinte, revolta lui George Floyd a contribuit la alegerea lui Biden.
Și nu uitați - Revolta lui George Floyd nu a început cu o campanie de înregistrare a alegătorilor. Ea a început cu incendierea unei secții de poliție. Conform unui sondaj Newsweek, 54% dintre cei intervievați credeau că acest lucru a fost justificat. Dacă acest lucru nu s-ar fi întâmplat, mișcarea nu ar fi reușit să impună în discursul public uciderea lui George Floyd, Breonna Taylor și ale altora, iar Partidul Democrat nu ar fi avut niciun câștig electoral. Nu există nicio modalitate de a crea mișcări puternice fără a întreprinde acțiuni reale împotriva cauzelor nedreptății.
Ca partid care cooptează mișcările de rezistență, democrații ar fi beneficiat de mișcări mai puternice în 2021-2024. Au preferat să piardă.
Cârligul politic
Campania lui Harris a primit sprijinul fostului președinte George W. Bush, al fostei reprezentante Liz Cheney, al gazdei conservatoare de talk-radio Charlie Sykes și al multor alte personalități de dreapta. Acest lucru nu s-a datorat doar faptului că agenda lui Trump a fost șocantă chiar și pentru cei care anterior reprezentau fața establishmentului republican, ci și faptului că Harris a reprezentat un proiect politic centrist, lăsându-i pe republicani să determine discursul pe teme precum imigrația.
Așa cum am argumentat anterior,
Sistemul bipartit din SUA funcționează ca un cârlig, Partidul Republican trăgând în mod constant politica publică și discursul permis spre dreapta, în timp ce democrații, în încercarea de a dobândi putere prin urmărirea centrului politic, servesc drept mecanism care împiedică politica și discursul să se întoarcă.
Această strategie i-a ajutat pe republicani să normalizeze idei odinioară marginale privind imigrația și criminalitatea, dar nu i-a făcut pe democrați mai eligibili.
Pentru a ne întoarce, putem vedea că victoria lui Trump în 2024 marchează un punct de cotitură crucial în discursul politic al secolului XXI. Când Trump a fost ales în 2016, consensul neoliberal părea invincibil; victoria sa părea să reprezinte o întâmplare în care un politician aberant a ajuns la putere prin cooptarea retoricii așa-numitei mișcări anti-globalizare. Astăzi, este clar că perioada de glorie a consensului neoliberal a luat sfârșit și că va trebui să urmeze altceva. Cu toate acestea, timp de decenii, democrații au colaborat cu republicanii pentru a zdrobi mișcările care propuneau o alternativă. Ei au suprimat forțele din tabăra lor, cum ar fi campania lui Bernie Sanders, care reprezentau o cale de urmat; aceasta a fost ceea ce i-a permis lui Trump să se prezinte în mod fals ca un reprezentant al rebeliunii.
Acest lucru a făcut inevitabil ca extrema dreaptă să dețină puterea în faza următoare, deoarece democrații au contribuit la suprimarea alternativelor anarhiste, antiautoritare și de stânga.
Desensibilizarea publicului
În cele din urmă, în mod sfâșietor, administrația Biden a făcut deja o mare parte din munca de desensibilizare a publicului larg față de programul pe care o a doua administrație Trump mult mai încrezătoare va încerca să îl pună în aplicare. Mai presus de toate, administrația Biden a realizat acest lucru prin sprijinirea armatei israeliene în desfășurarea unui genocid brutal în Gaza. Procedând astfel, Biden și Harris au obișnuit milioane de oameni cu ideea că viața umană nu are nicio valoare inerentă - că este acceptabil să măcelărești, să încarcerezi și să chinui oamenii pe baza statutului lor într-o categorie demografică vizată.
Acesta este exact genul de mediu care îi va permite lui Donald Trump să pună în aplicare tipul de politici interne brutale pe care intenționează să le aplice atunci când va reveni la putere peste două luni și jumătate.
Drumul de urmat
În cele din urmă, nu putem da vina pe democrați pentru tot. Noi suntem cei care nu am reușit să construim mișcări suficient de puternice pentru a supraviețui eforturilor lor de a ne suprima. Noi suntem cei care nu suntem încă pregătiți să îl împiedicăm pe Trump să deporteze milioane de oameni și să direcționeze alte miliarde de dolari către miliardari și aparatul de securitate al statului.
Din fericire, această poveste nu s-a încheiat încă.
Avem responsabilitatea de a nu lăsa statisticile electorale să ne demobilizeze. Așa cum am scris în 2016, ca răspuns la prima victorie a lui Trump,
Alegerile servesc la a ne înfățișa unii în ochii altora prin ceea ce avem mai rău, distilând cele mai ofensatoare, lașe și servile aspecte ale speciei. Mulți oameni care nu ar smulge niciodată personal o mamă de lângă copiii ei sunt capabili să sprijine deportarea din intimitatea unei cabine de vot, la fel cum majoritatea oamenilor care mănâncă carne nu ar putea lucra niciodată într-un abator. Dacă nu ar exista alienarea care caracterizează guvernul însuși, majoritatea politicilor urâte care alcătuiesc agenda lui Trump nu ar putea fi niciodată puse în aplicare.
Va exista o scurtă fereastră de posibilitate acum, când milioane de oameni care s-au bazat pe democrați pentru a-i ține în siguranță se vor trezi și își vor da seama că suntem singura speranță unii pentru alții. Trebuie să acționăm imediat pentru a lua legătura unii cu alții, pentru a restabili tot ceea ce am pierdut începând cu anul 2020.
Trebuie să întreprindem proiecte proactive care să ne diferențieze de partidele politice, proiecte care să arate ce are de câștigat toată lumea din propunerile noastre și care să ofere oportunități oamenilor din toate categoriile sociale de a se implica în proiectul de a schimba lumea în bine.
Vestea bună este că putem face acest lucru. Am mai făcut-o înainte. Ne vedem în prima linie.
Lecturi suplimentare
- The Billionaire and the Anarchists: Tracing Twitter from Its Roots as a Protest Tool to Elon Musk’s Acquisition
- EVERYBODY OUT! Resources for a Season of Post-Election Unrest
- January 6: First as Farce, Next Time as Tragedy? What If We Knew We Would Face Another Coup?
- Take Your Pick: Law or Freedom: How “Nobody Is Above the Law” Abets the Rise of Tyranny
- The Trump Years: The Road from January 20, 2017 to January 20, 2021—A Chronology of Resistance
- Why Stop at Removing Biden?